Epigrame despre Adam şi femei, pagina 2

De la Adam, nici un bărbat
Din coastă n-a mai procreat;
E-o treabă grea şi de aceea
O face-n locul lui femeia.

Eva, prima dulcinee,
La origine de neam,
Fost-a cea dintâi femeie
În costumul lui Adam!

De când cu Adam şi Eva,
Bucată ruptă din coastă,
Femeia înseamnă ceva?
Mamă, fiică... nevastă!

Când Domnul i-a luat din trunchi o coastă,
Ca Eva să răsară din neant,
Mirat a întrebat Adam: " - Această
Femeie e altoi sau e transplant?"

A văzut Adam femeia
Printre multe vegetale...
Se schimba povestea ceea,
De-ar fi fost în pom sarmale!

Luând de la Adam o coastă
A plăsmuit Domnul femeia;
De-aceea-i vai de mama noastră
Când ajungem la vârsta treia.

M-a chinuit cândva avan;
I-am spus aşa: "Să ştii, madam,
Nu eşti din coasta lui Adam,
Ci eşti din cea a lui Satan!"

epigramă de George Budoi din În Ţara lui Invers, capitolul "Recunoaşteţi personajul?" (2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din coasta lui Adam de-ar fi creată,
Ea nu ne-ar otrăvi chiar viaţa toată,
Dar plămădită-i cred, cum se prea poate,
Din teama noastră de singurătate.

Când te îndeamnă la păcat,
Femeii şanse să nu-i dai:
Divorţ de Eva de-ar fi dat,
Adam era şi-acum în rai.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secţiunea cu Epigrame despre Adam şi femei, adresa este:

Adam şi femei