Epigrame despre răsfăţ şi viaţă, pagina 2

Cei vii pot să se răsfeţe,
Cum le-ngăduie Fortuna
Viu, poţi face feţe-feţe,
Când mori, nu mai ai niciuna!

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un porc, ce-n funcţii nalte se răsfaţă,
E un exemplu demn de-a fi urmat:
Să zbate în mocirlă de o viaţă,
Dar pretinzând că sufletu-i curat!

Aşa e viaţa muierească,
Ca un tablou cu două feţe,
Căci am un soţ să mă sfădească,
Şi un amant... să mă răsfeţe...

O iubeşte, o răsfaţă,
Dar, deşi s-au tot jucat,
L-a ţinut în şah o viaţă:
N-a ajuns cu ea la pat.

Cam aşa-i mereu în viaţă,
Nostalgiei-i dăm tributul:
Când PREZENTUL nu răsfaţă,
Lăudăm intens TRECUTUL!

Necazu-atunci când te cuprinde,
Iar soarta nu te mai răsfaţă,
O mână caldă-ţi va întinde
Doar MAMA ce ţi-a dat şi viaţă!

Despre cum e-n viaţă
Un răspuns există:
Unii se răsfaţă,
Alţii-abia rezistă.

Din mâna lui, ce nu răsfaţă,
- Sfidând destinul implacabil -
Scăpă şi-un pacient cu viaţă...
(Era, desigur, netratabil.)

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secţiunea cu Epigrame despre răsfăţ şi viaţă, adresa este:

răsfăţ şi viaţă