Epigrame despre dor și lumină
epigrame despre dor și lumină.
Madrigal
Eu nu te-nvălui c-o privire
În care dorul meu să țipe
Când al tău suflet e un înger
Ce-ar tinde albele-i aripe,
Și, înălțându-se pe-o rază
În slava visului himeric,
Din fericita mea lumină
M-ar prăvăli în întuneric.
Nici ochii-n care infinitul
Și-a-nchis adâncurile-albastre...
N-o să-i asemăn ca pierduta
Melancolie-a unor astre.
Nici glasu-mi n-o să plângă-n ritmuri
De rugăciune sau durere;
Nici madrigale-nflăcărate
De dorul tău n-o să rostesc;
Simțirea-mi gravă și adâncă
Să izbucnească în tăcere,
Și din cuvintele nespuse
Să înțelegi cât te iubesc!
madrigal de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului Nepereche
*Născut din doină și din dor,
El a făcut să înflorească
În suflet bun, de cald popor,
Eterna slovă strămoșească.
*A fost scânteie-n Univers
Iar azi e miezul de lumină
Scăldat în aura din vers,
Hrănindu-i pacea lui deplină.
*Și dacă... încă sunt hultani
Ce versul lui vor să strivească
E semn din cer că, peste ani,
De-a pururi o să dăinuiască!
madrigal de Gabriela Gențiana Groza din Irundel și Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Epigrame despre dor și lumină, adresa este: