Epigrame despre foc și lumină
epigrame despre foc și lumină.
Temutului critic literar Al. Piru, care a precizat că numele său nu provine din slavul Pyro (pir), ci din grecescul pyros (foc)
Acum, când s-a făcut lumină,
Timide gânduri îi consacru:
Poeții, care i se-nchină,
Îl cred - probabil - focul sacru.
epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Mă rog la Dumnezeu cu foc
Să văd în zori din nou lumina,
Iar noului vecin din bloc
Să i se strice bormașina.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara în casă
Când luminile sunt stinse
Și am simțurile-aprinse,
Cum nu-s lemne, mai deloc,
Doar din dragoste fac foc.
epigramă de Viorica Bejenaru din Cenaclul "Verva" Galați (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărțile
Aruncai în foc și zgură
Cărțile, să-mi dea căldură.
Dar și arse - fără vină -
Cărțile tot dau lumină.
epigramă de Aurelian Păunescu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
A tiparului
A tiparului lumină
Vede-atâtea manuscripte
Ce-ntr-a focului gheenă
Meritau să fie fripte.
epigramă de Vasile Bogrea din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Epigrame despre foc și lumină, adresa este: