Epigrame despre genialitate și moarte
epigrame despre genialitate și moarte.
Ultimele cuvinte
Un geniu mucalit spunea,
Când să coboare-n veșnicie:
"Veniți cu toți la moartea mea,
S-aveți și voi o bucurie!"
epigramă de George Caranfil din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Eugen Barbu
Din groapa mea, cu târfe și desculți,
Eu tuturora din rărunchi le strig:
- Bă, mor aici de-anonimat și frig!
Eu geniu sunt, că Barbu e mai mulți.
epigramă de Nicolae Crevedia din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omului de geniu
Pe foarte mulți îi răscolește
Ursita lui apăsătoare:
E muritor cât timp trăiște -
Nemuritor după ce moare!
epigramă de Sandy Cristescu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parafrază... vlahuțiană
În al vieții scurt răgaz,
Între genii și pigmei,
Nu de moarte mi-e necaz,
Ci de nedreptatea ei!
epigramă de Nicolae Brelea din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Epigrame despre genialitate și moarte, adresa este: