Epigrame de Sorin Pavel

Mi-ai fost amic apropiat
Şi tare voitor de bine,
Atâta timp cât te-am lăsat
Să crezi că sunt mai prost ca tine!

Când lăsând pe masă tocul,
Capul greu în mâini ţi-l iei,
Înţeleg, te doare locul
Unde alţii au idei!

chiulangiu: E pacientul ideal;
De boală singur se dezbară -
La medic n-a venit să ceară
Decât concediu medical...

Ai ochiul bun, de Argus, zău,
De vreme ce - necruţător -
Vezi paiele din ochii lor,
Chiar şi prin bârna dintr-al tău...

Proverbu-acesta, limitrof
Cu paradoxul, îmi displace:
Nu pot să văd un filozof
În orice "vită" care tace.

om (vezi şi fiinţă umană): Omul este întrebarea
Ce o pun necontenit
Munţii, şesurile, marea,
Cerului nemărginit...

Asta este! Cât trăieşte,
Omul se transformă-ntruna:
Pielea feţii se-ncreţeşte;
Creierul - nu totdeauna!

Când văd un prost făcând şi nazuri,
I-aş completa lui Darwin tomul,
Zicând, că-n anumite cazuri,
Strămoşul porcului e omul...

Unghii de-un albastru-nchis
Etalează azi păpuşa...
Asta-i moda la Paris,
Sau şi le-a strivit cu uşa?

epigramă de Sorin Pavel din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plânsul lor când nu mai scap,
Sărmana-mi minte se întreabă:
Au capul nu şi-l văd de treabă,
Sau treaba nu şi-o văd de cap?

Dacă ştii o altă epigramă, o poţi adăuga.

Pentru a recomanda epigramele de Sorin Pavel, adresa este:

Sorin Pavel