Epigrame despre Constantin Brâncuși și infinit
epigrame despre Constantin Brâncuși și infinit.
Infinitul capodoperei. (Omagiu marelui Brâncuși)
Prin lemn, piatră, bronz-argilă
S-a ridicat un dac... prin artă
Și s-a-nălțat... ca o acvilă
Să vadă... Dacia pe hartă...
Și-n lume, a urmat un zbor...
Ce l-a făcut nemuritor...
madrigal de Constantin Enescu (24 iunie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unghi vizual (Brâncușiană)
Merg spre "Poartă" și nu-mi pasă,
Am statutul definit,
Mă îndepărtez de "Masă"
Și mă-ndrept spre "Infinit"!
epigramă de Simion Cătău din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua națională Constantin Brâncuși - La Masa Tăcerii
La masa fără halbe-a lui Brâncuși,
Mahmuri, se așezară niște ruși;
Aveau cu ei din stepa răsăritului
O sete... cât Coloana Infinitului!
epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
Un dac, căzut de pe Columnă,
S-a ridicat... spre infinit
Cu un sărut Daciei mumă
Într-o tăcere... de granit...
madrigal de Constantin Enescu (27 iunie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Epigrame despre Constantin Brâncuși și infinit, adresa este: