Epigrame despre apicultură și moarte
epigrame despre apicultură și moarte.
Apropo de înviere
Viața-i ca un fagure de miere,
Prin care-mi duc cu demnitate-o cruce:
Speranțe am și eu la Înviere,
Dar deocamdată moartea nu mă... duce.
epigramă de Vasile B. Gădălin din ziarul "Viața Buzăului" (2 februarie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui critic vehement
Vreau ca tot omul să priceapă
Această diferență mare:
Albina moare când înțeapă
Iar el, de nu înțeapă, moare!
antimetabolă epigramatică de Mihai Gănescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Aici eu mă odihnesc,
Tărășan Ioană mă numesc.
Cu stupi și albinele
Mi-am petrecut zilele...
Măi bărbate, soțul meu,
Lângă mine-i locul tău
Că, după ce vei muri,
Lângă mine vei veni
Și nu te tare grăbi
Că ai timp a putrezi.
poligramă de Stan Ion Pătraș din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De sub poale de Carpați
Într-un stup jelesc albine:
Matca lor, n-o să murim!
Dar cum primăvara vine,
Cu-atâți trântori, ne roim.
fabulă epigramatică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Epigrame despre apicultură și moarte, adresa este: