infinit

Unei soţii

Eu, care am o fire pătimaşă,
Pân-am ajuns să-mi cuceresc femeia,
Am cheltuit răbdare uriaşă,
Dar infinit mai multă după-aceea.

epigramă de Mircea Pavelescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui epigramist, de 1 Aprilie

Din munţi în şesul infinit,
Ecoul faptei mai răsună;
Amice, azi ne-ai păcălit:
Ai scris o epigramă bună!

epigramă de Traian Gărduş din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

pilă

Pila

Un nimic ce sparge ziduri,
Cheie pentru infinit;
(Dacă n-o aveam, fiţi siguri
Că nici nu m-aţi fi citit.)

definiţie epigramatică de Ioan Pop din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământ

- Iubita mea, îţi jur smerit,
Pe Zeus, chiar pe Apollo,
Te voi iubi la infinit!
- Şi când vom merge acolo?

epigramă de Dan Căpruciu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madrigal

Eu nu te-nvălui c-o privire
În care dorul meu să ţipe
Când al tău suflet e un înger
Ce-ar tinde albele-i aripe,
Şi, înălţându-se pe-o rază
În slava visului himeric,
Din fericita mea lumină
M-ar prăvăli în întuneric.
Nici ochii-n care infinitul
Şi-a-nchis adâncurile-albastre...
N-o să-i asemăn ca pierduta
Melancolie-a unor astre.
Nici glasu-mi n-o să plângă-n ritmuri
De rugăciune sau durere;
Nici madrigale-nflăcărate
De dorul tău n-o să rostesc;
Simţirea-mi gravă şi adâncă
Să izbucnească în tăcere,
Şi din cuvintele nespuse
Să înţelegi cât te iubesc!

madrigal de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Eu, care sunt o fire pătimaşă,
Pân-am ajuns să-mi cuceresc femeia,
Am cheltuit răbdare uriaşă,
Dar infinit mai multă după-aceea!

epigramă de Mircea Pavelescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul unui sfânt

Se închină-o secundă
Spre-un pas infinit,
Vibrează pe-o undă
"Un rob fericit"
Ce-n Rai se scufundă.

epigramă de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matematicianul (epitaf)

Din punctul zero tot cu plus,
El în spirală-a mers în sus,
Acum e-n plan nedefinit
Şi-i integrat în infinit!

epitaf epigramatic de Gheorghe Gurău (martie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinitul mic

Se iubesc pe apucate
Să le treacă de urât:
El rămâne cât se poate,
Ea rămâne... şi atât.

epigramă de Elis Râpeanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloana infinitului

De ani de zile ţinem post
Şi nu ştiu cât îl vom mai ţine;
Nu că muncim puţin şi prost,
Ci că se fură mult şi bine.

epigramă de Eugen Albu din Urmaşii lui Cincinat (aprilie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!