Epigrame despre laşitate

8 epigrame despre laşitate.

Sub anonimatul măştii
Se ascund, adesea, laşii
Şi vorbesc în tonul găştii
Care le ghidează paşii!

Aievea văd mirajul de cerneală
Al temerarilor în care vrei să crezi.
C-ai scris romanul este-o îndrăzneală,
Dar ce curaj sublim să-l şi semnezi!

Urcând poteca spre Parnas
Am constatat, deşi târziu,
Că am curajul să mai scriu
Dar nu pe-acela să mă las.

Nu fiidc-ai aproba un ţel înalt,
Tu nu mă iei, cum ai dori, în ţeapă,
Ci, deşi vezi că-s cu-n picor în groapă,
Nu uiţi ce pot să fac cu... celălalt.

Textul original este scris în limba franceză.

În vreme de restrişte,
Când apa ne inundă,
Unii nu vor să "rişte",
În baruri stau la pândă...
Doar poate viitura
Să le mai umple gura...

hexagramă de Constantin Enescu (iulie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot cu gândul la rachiu,
Înspre crâşmă mă duc paşii:
Că îmi e duşman, o ştiu,
Însă fug de el... doar laşii!

Voi veţi rămâne totdeauna oi,
Chiar de v-ar duce Domnul printre astre,
Nu pe măsura sorţii-nduraţi voi,
Ci pe măsura laşităţii voastre!

Pizmaşii spun că este laş,
Iar laşii zic că e pizmaş,
Sunt mulţi ce spun că e cioban,
Iar eu vă spun că e ghiolban.

Pentru a recomanda secţiunea cu Epigrame despre laşitate, adresa este:

laşitate