Epigrame despre moarte și suflet
epigrame despre moarte și suflet.
Veșnicia
Viața omului sub soare
E ca steaua căzătoare;
Răzbate un timp și moare.
Însă cu sufletul lui,
Prin Puterea Domnului,
Va sta deasupra soarelui
Și-l va pune în uimire
Cu divina-i strălucire
poligramă de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei fără duh
Când ajung să moară
Sufletul și-l dau;
Duhul, bunăoară
Nu-l dau că nu-l au.
epigramă de Ludwig Fulda din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ștefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui epigramist
Moartea lui extravagantă
N-o luați în zeflemea:
Dîndu-și sufletul pe-o poantă,
Odihnește lângă ea.
epitaf epigramatic de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui cămătar
Moartea când veni, flămândă,
Sufletul ca să i-l ia,
Zise: - Tot nu-mi trebuia,
Ia-l! Dar cât îmi dai dobândă?
epitaf epigramatic de Leonida Secrețeanu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Epigrame despre moarte și suflet, adresa este: